Verde stop murdariei!
Conferinta nationala
6-8 mai 2010, Bucuresti, Romania
PROGRAMUL CAMPANIEI :
6 mai 2010, orele 9.00-19.30 :
09.00-09.30 – Primirea participanţilor ;
09.30-11.00 – Deschiderea conferinţei;
Locatia :Crystal Palace Conferinte. Adresa: Str. Alexandru Serbanescu 18-20, sect.1, Bucuresti.
Cuvant de deschidere: Conf.dr.ing. IOSIP-MOŢ Ştefan Nicolae ;
A. OBIECTIVE
- Însuşirea de către audienta a unor cunoştinţe generale privind problematica protecţiei mediului ;
- Formarea la studenţi, a unei concepţii unitare şi sănătoase cu privire la necesitatea ocrotirii
mediului în vederea conservării acestuia ;
- Cunoaşterea de către studenţi, a unor programe, politici şi strategii aplicabile în vederea protecţiei mediului.
B. SUBIECTE
- Marile probleme ale protecţiei mediului ;
- Măsuri preventive în doemniul protecţiei mediului ;
- Măsuri de limitare şi combatere a alterării mediului ; -
- Tehnologii de tratare şi decontaminare ;
- Regenerarea, restaurarea şi construcţia ecologică a mediului ;
- Programe, politici şi strategii ;
- Legislatia in domeniul protectiei mediului.
11.00-11.30 – Cuvântări ale invitaţilor speciali;
Conferentiar universitar Dr. Maxim Aurel;
Miron Teodor Popescu, director executiv al Fundaţiei Române pentru Energie şi Mediu, conferenţiar asociat la catedra UNESCO de Ştiinţe Inginereşti din Universitatea Politehnica – Bucureşti.
11.30-13.00 – Sesiune plenara - Secţiunea 1;
13.00-13.30 – Coffee break, Holul central (parter);
13.00-15.00 – Sesiune plenara - Secţiunea 2;
15.00-16.00 – Lunch (bufet suedez), Holul central (parter);
16.00-19.30 – Sesiune plenara – Sectiunea 3.
Discurs
Discurs
IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI ŞI SĂNĂTĂŢII POPULAŢIEI
Dintre numeroasele probleme de mediu care ameninţă planeta noastra, o problema majoră o constituie, fără nici o îndoială, deşeurile.
Fiecare dintre noi, mic sau mare, aruncă zilnic în pubela sa obiecte care nu ne mai servesc, care sunt goale sparte sau uzate.
Serviciul de salubrizare actionează o singură dată pe saptamână, golind pubela care adesea depăşeşte marginile şi le depozitează în afara oraşului, în locurile numite "gropi de gunoi".
Depozitarea deşeurilor, pe lânga faptul că este un proces tehnologic destul de scump, mai prezinta un dezavantaj: polueaza mediul.
Soluţia nu consta în depozitarea acestora pe locuri virane, pe spaţiile verzi sau în parcuri, ci în colectarea selectivă şi reciclarea lor.
Această metodă de colectare selectivă şi reciclare permite recuperarea substanţelor valoroase.
Fiecare dintre noi, ca reprezentat al comunităţii, are puterea şi obligaţia de a influenţa procesul de ecologizare a propriului oraş sau a zonei unde îşi petrece vacanţa.. Soluţia este la îndemâna noastră şi constă în depozitarea selectiva a deşeurilor. Mai precis, trebuie să depozităm deşeurile în locurile special amenajate şi, pe cât posibil, pe următoarele categorii:
· hârtie şi cartoane (ziare, reviste, tipărituri, cutii de detergenţi, de cereale etc.), ce pot fi vândute la tonetele special amenajate ;
· sticle PET şi alte materiale plastice (pungi, folii, cutii de iaurt, butelii de la produse cosmetice şi de curăţenie etc.), ce pot fi reciclate;
· sticle şi cioburi, vânzarea ambalajelor din sticlă la centrele care se ocupă cu achizitionarea acestora;
· deşeuri feroase (fier, tablă ş.a) şi doze metalice, ce pot fi valorificate la punctele "REMAT";
· deşeuri umede (resturi vegetale, animale etc.)
Metode non formale
Metodele non formale de participare publică sunt non legale (nu ilegale). De exmplu:
· educaţionale (de ex.: publicarea de buletine informative, organizarea de ateliere de lucru, competiţii, tabere, expoziţii, lucrul în şcoli, tururi pe biciclete, seminarii, campanii etc.);
· presiuni directe (de ex: trimiterea de petiţii, plângeri, colectare de semnături, demonstraţii, folosirea mass-mediei);
· lobby (de ex: organizarea de audieri publice, consultări, mese rotunde, elaborarea de politici alternative, influentarea oamenilor de decizie) servicii (de ex: promovarea participării publice sau acţiuni ale altor organizaţii, instruiri, hot-lines, telefoane verzi, centre de informare, coaliţii etc.);
· metode complementare / semi-legale (dezvoltarea de proceduri alternative ca de ex. pichetarea voluntară , audieri, monitorizări post proiect, comitete ale cetăţenilor pentru a controla procesul de autorizare etc.).
Deşeurile din hârtie şi carton
Resturile din hârtie şi carton se pot revalorifica cel mai usor. Dacă avem adunate 250 de kg de hârtie putem beneficia de o maşina care să fie gratuit trimisă de REMAT pentru a ridica maculatura de la noi de acasă. De aceea este păcat ca multi dintre noi să renuntam la niste bani, aruncând, fără să ne gândim, totul la gunoi.
Cu cât gunoiul va fi mai greu cu atât vom plati mai mult. Nu doar din motive financiare trebuie să separăm deşeurile din hârtie şi carton de restul gunoiului. Pentru producţia de hârtie se taie suprafeţe imense de pădure. Mai ales în ultimii 100 de ani, producţia de hârtie a crescut în mod exploziv. Pe pământ se consumă zilnic în jur de 200 de milioane de tone de hârtie. Pentru aceasta, se taie cantităţi uriaşe de arbori. De exemplu, numai pentru ediţia de duminicã a ziarului american "New York Times" se folosesc 3.000 de metri cubi de lemn, sau, altfel spus, 1.500 de arbori, ceea ce înseamnă aproximativ două hectare de pădure.
Dacă ne gândim la câtă hârtie se foloseşte doar într-o singură zi în lume pentru toate ziarele, cărţile, caietele, agendele, ambalajele care se produc, începem să întelegem că pădurile pamântului sunt grav ameninţate. Şi, să nu uităm, nu doar producătorii de hârtie consuma lemnul pădurilor ci şi întreprinderile de mobilă ori de construcţii, la care se adaugă şi necesarul de lemn pentru încălzire sau pentru producţia de textile. În locul arborilor tăiaţi se plantează puieţi, dar aceştia au nevoie de 50 de ani până se dezvoltă complet. Deoarece pădurea este cel mai important scut pe care îl avem împotriva poluării, este important, pentru noi toţi, să protejam pădurile prin metoda separării maculaturii de gunoi şi valorificarea ei. Din maculatură se poate produce altă hârtie. Este bine de ştiut că dintr-o tonă de maculatură (hârtie veche) se poate fabrica o tonă de celuloză, ceea ce înseamna 2.500 de caiete.
Deşeurile din plastic
Deşeurile din plastic devin pe zi ce trece tot mai numeroase. Din cauza materialelor din care sunt produse, nu sunt biodegradabile. Din studiile facute pâna acum s-a constatat ca nici 500 de ani nu sunt de ajuns pentru ca plasticul să reintre în circuitul naturii.
Pentru a scăpa de deşeurile din plastic, cum sunt de exemplu sticlele de suc sau ulei ori cutiile de margarină şi iaurt, mulţi oameni, mai ales în sate, le ard.
Prin arderea plasticului se elimina substanţe care produc boli de plămâni şi în timp mai lung pot îmbolnăvi ficatul, rinichii şi sângele. Mai mult decât atât, materialele plastice mai complexe cum sunt vinilinul, ebonita, bachelita ori cauciucurile, emană prin ardere substanţe care produc cancer, atacând în primul rând sângele, care în timp poate îmbolnavi toate organele corpului.
Există astazi tehnologii care, respectând normele de protectia mediului, sunt capabile să retopească şi să reprelucreze deşeurile din plastic. Există firme româneşti care adună ambalajale din plastic, le măruntesc şi le exportă fabricilor din strainatate care dispun de instalaţiile necesare reciclării lor.
Pentru a contribui la revalorificarea deşeurilor din plastic, fiecare poate separa aceste ambalaje de restul gunoiului. Apoi, sticlele, de exemplu, pot fi turtite şi predate separat celor care le colectează. Este important ca ele să fie turtite pentru că atunci vor ocupa mai putin loc şi va creşte numărul de sticle care încap într-un coş de gunoi, container sau mijloc de transport.
Deşeurile din sticlă
În România, foarte puţine dintre fabricile de sticlă mai folosesc în producţie deşeuri din sticlă. Producătorii susţin că este mult mai scump să recicleze decât să producă sticla din materie primă. Şi totuşi, este bine cunoscut faptul că cioburile de sticlă sunt un ingredient important în fabricarea sticlei, deoarece ajuta la scăderea punctului de topire şi astfel se economiseşte atât energie cât şi materie primă. Mai mult decât atât, poluarea aerului şi a apei este mai mică în cazul reciclării sticlei.
Sticla nu este toată la fel. Ea se produce în funcţie de scopul pentru care urmează să fie folosită, după reţete diverse. De aceea, pentru ca deşeurile din sticlă să fie trimise direct acolo unde este nevoie de ele, acest tip de deşeuri se colectează separat de către fiecare cetăţean atât în funcţie de culoare cât şi în funcţie de scopul pentru care a fost folosită.
Principalul avantaj al reciclarii:
Prin reciclarea materialelor refolosibile se reduce consumul resurselor naturale (petrol, apa, energie), precum şi emisiilor nocive în aer.
Câteva exemple:
Hârtia - materie refolosibilă.
Materia prima utilizata pentru fabricarea hartiei sunt: lemnul, celuloza, hârtia veche.
Hârtia reciclata permite economisirea aproximativ a un sfert de electricitate în raport cu hârtia alba, 90% din cantitatea de apa necesara pentru producerea a 1 kg. de hârtie alba (300 l apa).
De asemenea, prin reciclarea deşeurilor de hârtiei, se elimina clorul toxic necesar producerii hârtiei albe.
Sticla - materie refolosibilă.
Sticla se produce folosind urmatoarele materii prime: nisipul de cuart, calcarul, soda (produs poluant) ş.a.
Reciclarea sticlei menajează mediul şi economiseşte în timp bogăţiile naturale, apa şi electricitatea.
Ambalajele PET - o problemă pentru mediul înconjurator
PET este prescurtarea de la polietilen tereftalat şi se prezintă sub forma unei răşini (o forma de poliester). Mai precis, polietilenul tereftalat este o combinaţie a doua monomere: etilen glicol modificat şi acid tereftalic purificat.
Acesta a devenit un material foarte răspândit în industria alimentară (îmbuteliere de băuturi răcoritoare, apa, lactate, ulei, oţet) şi nu numai, fiind ieftin, uşor, rezistent la socuri, reciclabil.
Posibilitati de reciclare
Ambalajele PET, ca dealtfel toate materialele plastice, nu sunt biodegradabile.
Creşterea consumului acestora, mai ales în ultimii 10 ani, a dus la sporirea alarmantă a numărului de sticle depozitate necorespunzător în natură. Prin colectarea ăi reciclarea acestora, se stopează practic impactul negativ asupra mediului înconjurator.
Polietilenului tereftalat reciclat (RPET) poate fi folosit pentru:
· fibre de poliester (75%) folosite la rândul lor ca materie prima pentru covoare, tapiţerii, jucării, pâsle pentru industria textilă, ca izolaţie la paltoane, saci de dormit, industria auto ş.a.;
· folie industrială;
· chingi şi benzi;
· noi ambalaje PET alimentare şi nealimentare (ex.: cartoane pentru ouă, obiecte de uz casnic etc).
Un alt aspect pozitiv al reciclarii PET-urilor constă în reducerea cantităţilor de deşeuri ce merg spre gropile de gunoi, ponderea acestora crescând înfiorator în ultimii ani, ajungând pâna la 30% din volumul total.
Sticla, hârtia, materialele plastice şi metalele nu pot fi reciclate decât prin procese tehnologice, ceea ce înseamna ca nu este indicat să depozitam deşeurile la întâmplare (pe potecile turistice, în locurile unde am pus corturile, pe malul râurilor şi al lacurilor etc.)
Depozitarea neglijentă a acestora duce la formarea unor mormane de deşeuri ce poluează mediul în care venim să ne recreem, să ne plimbăm cu copiii sau să facem sport.
Mediul ambiant şi dezvoltarea durabila
De-a lungul ultimilor ani, s-a petrecut o mutare a centrului de greutate al preocupărilor ecologice, de la problemele vizibile şi demonstrabile, la probleme potenţiale şi în mare parte invizibile. Această mutare a accentului a schimbat modul în care ştiinţa este implicată în abordarea aspectelor practice legate de ocrotirea sănătăţii omului şi de regulamentele privind ocrotirea riscurilor cronice, prin intermediul instituţiilor libere şi democratice.
Societatea industrială în ansamblul ei este dăunătoare sănătăţii sistemelor naturale de care depinde în ultimă instanţă viaţa şi nu acceptă faptul că există limite ale capacităţii planetei de a furniza resurse şi de a absorbi reziduuri industriale.
Nevoia de hrană şi de alte bunuri de consum, extinderea agriculturii pe seama altor structuri de mare stabilitate ecologică, exploatarea mărilor, oceanelor şi uscatului, în măsură mai mare decât ar fi potrivit, reprezintă realităţi cărora omul a trebuit să le facă faţă, fără a le putea ignora. Numai păstrând echilibrul între natural şi artificial, între ce poate da şi ce poate lua din natură, între creştere şi descreştere, se putea evita actuala situaţie de criză, care, dacă se continuă, va pune sub semnul întrebării însăşi existenţa omului pe Pământ. Avem, de fapt, nevoie de o analiză ecologică a fiecărui aspect principal al produţiei, folosirii şi evacuării bunurilor materiale, luând în consideraţie, circuitul global al resurselor în natură.
Activitatea industrială intensă din ultimele decenii a fost însoţită de fenomene de poluare, datorită în mare parte lipsei de previziune pe termen lung, dar mai ales faptului că realizarea producţiei industriale are drept consecinţă pierderi necontrolate de materiale în diverse stări de agregare.
Creşterea poluării în diferite zone ale globului nu depinde în principal de caracterul orânduirii sociale, deşi aceasta din urmă poate determina, printr-o gospodărire chibzuită a resurselor şi printr-o legislaţie adecvată, o oarecare scădere a gradului de poluare. Creşterea poluării trebuie privită drept o consecinţă a celui de- al doilea principiu al termodinamicii, o creştere a entropiei corelată pătratic cu cantitatea de energie cheltuită.
Mediul înconjurator cade victimă nevoii de industrializare a acestor ţări, fiindcă ele nu posedă mijloacele de a controla felul în care acesta este afectat. În plus, ţările dezvoltate işi promovează uneori cele mai nocive industrii tocmai pe teritoriul ţărilor în curs de dezvoltare, ori alteori işi transportă acolo cele mai periculoase deşeuri.
Industria produce probleme mediului, oriunde pe glob. Ea consumă 37% din energia planetei şi emite 50% din dioxidul de carbon mondial, 90% din oxizii de sulf şi toate chimicalele care afectează acum stratul de ozon. În fiecare an, industria este şi producătoare a 2,1 miliarde tone de deşeuri solide şi 338 milioane tone de deşeuri periculoase. În ţările dezvoltate, industria a început să accepte ideea că protejarea mediului trebuie luată în seamă, măcar din motive fiscale, contribuind uneori chiar la îmbunătăţirea productivităţii.
După unele păreri, pentru ca lumea să revină într-o stare de echilibru ambiental, ţările avansate vor trebui să folosească mai puţin produse sintetice, costisitoare din punct de vedere ecologic, recurgând tot mai mult la bunuri obţinute din produse naturale - un proces care, pe temeiuri atât ecologice, cât şi economice, ar trebui să se concentreze şi în regiunile în curs de dezvoltare.
Recuperarea şi reintroducerea în circuitul economic a resurselor materiale trebuie considerate ca fiind părţi componente ale strategiilor de armonizare a relaţiilor dintre creşterea economică, consumul de resurse şi protecţia mediului natural de existenţă a sistemului economico-social.
La scară globală, sunt evidente o serie de restricţii în privinţa resurselor materiale, ceea ce a făcut ca reciclarea acestora să devină o necesitate obiectivă. Chiar dacă nu se poate vorbi de o epuizare absolută a resurselor minerale şi energetice, trebuie luată în considerare tendinţa evidentă de reducere a conţinutului util al rezervelor şi de creştere, din această cauză, a eforturilor financiare, energetice şi tehnologice pentru introducerea acestora în circuitul economic.
Importanţa acestei activităţi a crescut în ultimul timp, datorită dificultăţilor crescânde de procurare a resurselor naturale şi energetice, precum şi manifestării unor grave dezechilibre ecologice.
Reciclarea trebuie considerată ca fiind ansamblul fluxurilor materiale de revenire de mai multe ori, în ciclul producţie -consum, a tuturor resurselor încorporate în bunuri scoase din uz. În componenţe ale acestora sau diferite reziduuri provenite din procesele de prelucrare şi de consum individual.
Din punct de vedere tehnic, noţiunea de reciclare semnifică acţiunea de reintroducere, într-o fracţiune de circuit sau într-un ciclu de tratare a unor materiale, care au mai parcurs, anterior, ciclul respectiv; deci, reciclarea înseamnă atât recuperarea, cât şi reintroducerea materialelor într-un circuit de utilizare.
În urma acestor procese de recuperare, reziduurile care apar sunt considerabile mai reduse cantitativ, decât cele generate în etapele anterioare ale fluxului tehnologic integral: acelaşi lucru se poate spune şi despre cantităţile de materii prime şi energie consumate în fazele de recuperare, reciclare şi refolosire.
Avantajele recuperării şi reciclării substanţelor utile din deşeurile lor industriale au determinat ţările dezvoltate să inducă această activitate în strategia dezvoltării economice.
Statisticile ne evidenţiază tendinţa de reciclare a resurselor dintr-o serie de ţări puternic industrializate.
Se poate concluziona faptul că impactul unui produs asupra mediului înconjurător nu se reduce la o singură dimensiune, cum ar fi poluarea cu produsul uzat, ci implică o viziune globală de-a lungul ciclului de viaţă al produsului - extracţia materiilor prime, fabricarea, desfacerea, utilizarea - care poate da o imagine reală a impactului asupra mediului.
SUGESTII
Fiecare dintre noi poate micşora cantitatea de gunoi menajer pe care o produce dacă este atent la felul în care îşi face cumpărăturile. De aceea:
- evitaţi să cumpăraţi produse care sunt inutil împachetate (oua, fructe şi altele asemenea în pungi de nylon);
- evitaţi să cumpărati produse care au mai multe ambalaje (pasta de dinţi în tub şi apoi în cutie);
- atunci când este posibil aduceţi de acasă ambalaje pentru produse pe care le puteţi cumpăra neambalate (smântâna, ouă);
- folosiţi pentru cumpărături coşuri sau sacoşe care pot fi folosite de mai multe ori, cum sunt cele din pânză sau rafie;
- cumpăraţi în cantităţi mai mari produse cum sunt sucurile, cosmeti-cele sau altele asemenea ambalate în plastic. Astfel veti reduce numarul ambalaje-lor care oricum ar ajunge la gunoi;
- cumpărati becuri care au un timp de funcţionare mai îndelungat (nr. ore de funcţionare). Sunt, poate, ceva mai scumpe, dar durează mai mult si consumă mai puţina electricitate;
- utilizaţi batiste şi servetele de masă confecţionate din pânză, care pot fi folosite în mod repetat;
- cumpăraţi, pe cât posibil, baterii reîncarcabile (acumulatori), nu baterii de unică folosinţă;
- evitaţi să cumpăraţi lucruri de care nu aveţi absolută nevoie (coperţile pentru caiete sunt inutile deoarece caietele au oricum coperţi suficient de groase) ;
- încercaţi să cumpăraţi produse în sticle returnabile sau care se pot refolosi.
Cumpărati produse care nu afectează mediul.
Mediul înconjurator are de suferit din cauza diferitelor mărfuri pe care noi le cumpăram, din cauza efectelor pe care le produc direct sau indirect prin depozitarea lor ulterioara la haldele de deşeuri. De aceea putem contribui fiecare la protejarea mediului înconjurator şi prin felul în care ne facem cumpăraturile, aşadar:
- alegeţi produse care sunt ambalate în materiale biodegradabile, cum este hârtia sau cartonul (săpun);
- când cumpăraţi produse de cosmetică sau pentru curăţenie sub forma de spray-uri verificaţi ca acestea să nu conţina substanţe care afectează stratul de ozon din atmosferă. Astfel, sunt de evitat cele care conţin substanţa însemnata cu CFC;
- alegeţi produse confecţionate din materiale naturale. Este de preferat un penar din piele unuia din plastic, creioanele colorate - cariocilor, stiloul cu cerneală - pixurilor, încălţămintea din piele sau textile - celei din materiale sintetice.
Gândiţi-vă de doua ori înainte să aruncaţi ceva la gunoi.
Aproape orice poate fi refolosit. Foarte puţine dintre resturile din casă trebuie într-adevar să fie predate gunoierilor.
Dacă ştim să folosim eficient tot ce avem în gospodăriile noastre vom putea să facem economii plătind mai puţin la serviciile de salubritate.
Vă propun câteva idei pe care le puteti aplica:
- Cutiile de plastic, cum sunt cele de la margarină sau brânzeturi, pot fi refolosite pentru mâncarea pe care o luăm la serviciu, pentru păstrarea diverselor alimente în frigider, pentru răsaduri. sau păstrarea cuielor sau a şuruburilor;
- Sticlele din plastic pot fi de asemenea refolosite pentru păstrarea altor lichide din gospodărie sau se pot taia şi utiliza la protejarea plantelor (trandafiri) în timpul iernii;
- Cutiile de conserve pot fi taiate si se pot confectiona jucarii pentru cei mici, decupând bucatile dorite, lipindu-le cu cositor si acoperindu-le apoi cu hârtie colorata;
- Resturile de textile pot fi folosite, pentru confecţionarea unor "dulapuri" colorate pentru camera copiilor, în care aceştia îşi pot păstra jucăriile sau diferite obiecte de îmbrăcăminte;
- Lenjeria de pat veche sau alte materiale care nu va mai sunt utile pentru scopul iniţial, le puteţi transforma în cârpe de şters praful sau de şters pe jos în casă, ori pentru garaj;
- Jucăriile, hainele, mobila, mocheta sau covoarele, uneltele, cărţile, vesela, revistele, calculatoarele, încalţămintea şi alte lucruri pe care nu le mai folosiţi dar sunt într-o stare suficient de bună, le puteţi dona unor instituţii cum sunt orfelinatele, şcolile, căminele de bătrâni, anticariatele, sălile de aşteptare ale cabinetelor medicale sau de cosmetica, organizaţiile neguvernamentale;
- Vopselele, felicitările, cofrajele de ouă îşi pot găsi o bună utilizare la grădiniţe.
CONCLUZII
Problema deşeurilor menajere, depozitate necorespunzător (în gropi nebetonate, neacoperite) constituie adevărate focare de infestare a mediului, prin acumularea de germeni patogeni, insecte, rozătoare, produse de degradare naturală care ajung în aer, apă, sol.
Pentru prevenirea poluării sunt necesare activităţi de colectare, sortare şi anihilare, deoarece resturile menajere conţin şi deşeuri nealimentare (cca. 70-75%: sticlă, carton, hârtie, materiale plastice, metale) unele neregenerabile.
Toate etapele de la colectarea deşeurilor, manipulare, presortare, depozitare, expediere la consumatori a deşeurilor reciclabile, incinerare, depozitare finală, au importanţă lor, iar neglijarea în abordare a oricăreia dintre acestea poate aduce prejudicii mai mici sau mai mari factorilor de mediu (cu precădere solurilor şi apelor subterane). Efectul este resimţit în reducerea eficienţei activităţii serviciului de salubritate şi compromiterea calităţii mediului.
Programul societăţii de colectare diferenţiată a deşeurilor pe categorii de produse este abia la început, fiind greu de luptat cu concepţiile vechi şi cu obişnuinţa, dar se vede un tot mai mare interes pentru păstrarea unui mediu curat şi implicit pentru o selectare a deşeurilor. Aceasta presupune o muncă asiduă, de informare şi sensibilizare a opiniei publice asupra a ceea ce înseamnă o preselectare a deşeurilor, precum şi implicaţiile acesteia asupra mediului înconjurător.
În ceea ce priveşte colectarea deşeurilor din municipiul Ploieşti, în zona de sud, S.C. REBU S.A. a introdus un program pilot de colectare selectivă a deseurilor punând gratuit la dispoziţia celor interesaţi recipiente de precolectare şi saci inscripţionaţe adecvat.
Programul pilot a fost introdus sub egida Punctul Verde pe o perioadă de un an de zile, în vederea extinderii acestui proiect şi la alte cartiere. Faptul ca nu vom mai avea voie să aruncă gunoiul „la grămadă” face parte din obligaţiile pe care trebuie să le îndeplinim în vederea aderării la UE.
În municipiul Ploieşti în anul 2003 s-a făcut o colectare selectivă în ceea ce priveste deşeurile de hârtie şi carton şi deşeurile de mase plastice.
Ponderea cea mai mare a deşeurilor menajere colectate în anul 2003 este în luna martie (6 070 tone), iar a celor de hârtie şi carton fiind în luna octombrie (43,77 tone).
În ceea ce priveste masele plastice o colectare separată a acestora este făcută numai în luna mai, cantitatea acestora fiind de 2,25 tone.
Privind evoluţia cantităţilor de deşeuri în anul 2004, ponderea cea mai mare a deşeurilor menajere este în luna august (6 448,76 tone). În acest an s-a făcut o colectare a hârtiei şi cartonului în toate lunile, iar ponderea cea mai mare fiind în luna iunie. Şi în acest an în ceea ce priveşte colectarea separata a deşeurilor de mase plastice nu s-a efectuat în toate lunile, dar comparativ cu anul 2003 unde a a vut loc o singură colectare în luna mai, în acest an s-au colectat deşeuri de mase plastice începând cu luna iulie, ponderea cea mai mare fiind în decembrie (1,46 tone).
În anul 2005 cantitatea cea mai mare de deşeuri menajere colectară este în luna augus (6 673,04 tone), iar a hârtiei şi cartonului în luna decembrie (64,04 tone).
În acest an s-a efectuat o colectare în toate lunile în ceea ce piveste deşeurile de mase plastice. Ponderea cea mai mare fiind în luna iunie (2,59 tone).
Comparativ privind cantitatea totală de deşeuri menajere, hârtia şi cartonul şi masele plastice colectate din 2003-2005, se vede o creştere semnificativă, mai ales la deşeurile de mase plastice.
Acest lucru însemnând o conştientizare a populaţiei în cee ce priveşte implicaţiile pe care le au deşeurile asupra mediului.
În mediul urban din ţara noastră ar trebuie să se opteze, în principiu, pentru preselectare la domiciliu a substanţelor utile, care asigură o recuperare, revalorificare maximă şi care ar reduce volumul de transport şi poluare a mediului. Aceasta presupune crearea unui sistem de stimulente materiale, dar şi penalităţi pentru populaţie, sistem inexistent la ora actuală.
Deşi dificilă şi costisitoare, eliminarea şi valorificarea deşeurilor rămâne problema centrală a strategiei în sfera industriei reciclării deşeurilor şi, implicit în sfera protecţiei mediului.
Este desigur necesar ca, în costul unui produs realizat prin reciclare, materiile prime reciclate să intre cu o valoare cel mult egală cu cea a materiilor prime naturale şi a energiilor substituite. Pe de altă parte, însă, trebuie ca în costuri să se reflecte corect eforturile impuse de activităţile de colectare, sortare, stocare şi redistribuire a resurselor reciclabile, permiţând şi o cotă de rentabilitate stimulativă pentru întreprinderile specializate în aceste activităţi. Generatorii de resurse reciclabile (atât întreprinderile, cât şi populaţia) trebuie stimulaţi pentru predarea efectivă a acestor resurse, prin preţuri de achiziţie interesante.
Atâta timp cât abundenţa de resurse exploatabile asigură costuri de producţie mult mai scăzute decât cele asigurate prin utilizarea deşeurilor, iar influenţele negative ale evacuării acestora în natură, asupra factorilor de mediu, nu sunt evidente, reciclarea nu prezintă interes practic nici din punct de vedere economic, nici ecologic.
Audienta directa a conferintei va fi formata atat din studenti, membri voluntari ai altor diferite campanii cu teme de protectie a mediului, cat si din persoane avizate studiului problematicii de mediu. Printre studentii invitati se numara studentii Academiei de Studii Economice Bucuresti, Universitatii Politehnica din Bucureşti, Universitatii Ecologice Bucuresti si Facultatii de Geografie.
Datorita numeroaselor mijloace media folosite pentru a face cunoscuta aceasta campanie, audienta indirecta va fi una numeroasa.
Articole publicate in revistele :
Eco Magazin Stiri din Ecologie ;
ECOS - Revista de Ecologie (fondata in 1981) ;
Green Report Revista de afaceri pentru industria mediului. Totodata oferim cel mai mare portal de stiri de mediu din Romania. Afaceri, legislatie si educatie pentru un mediu curat.
Articole publicate pe diferite bloguri si web sites :
Campanie sustinuta de Radio Guerilla, Kiss Fm si Televiziunea Romana, prin difuzarea gratuita a unui jingle radio al campaniei si a unui spot tv.
Buget
Costuri media: Spot tv -2000 eur;
Jingle radio-750 eur;
Costuri de organizare : Inchirierea salii de conferinte - 2520 eur + TVA (3000 eur);
Servicii de catering - 800 eur; 150 persoane
Remuneratia conferentiarilor – 1300 eur;
Total-7850 euro
